previous arrow
next arrow
Slider

CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE. CE FACI PENTRU ALȚII... RĂMÂNE!

JURNALISM DE DOI BANI ÎN ROMÂNIA

ADEVAR SAU MINCIUNA

Am rămas surprins zilele acestea, când am văzut peste tot în media românească, jurnaliști care mai de care, sărind în apărarea instituției norvegiene de protecție a copilului, cunoscută sub numele de Barnevernet, și ponegrind atât familia Bodnariu, cât și pe cei care au ieșit în stradă în semn de solidaritate. Au dat cu pumnul în masă cu indignare, zicând că Norvegia este o țară respectabilă și civilizată, că ăia respectă litera legii și dacă “ai călcat pe bec” ești executat imediat, nu ca la noi în România unde se aplică legea după cum bate vântul. Au ponegrit pe cei care s-au sinchisit să iasă în stradă, învinuindu-i ba că sunt sectanți, ba că au prea puțini cerebeli și prin urmare, sunt incapabili să înțeleagă cum funcționează un stat de drept exemplar, ba că sunt părinți sălbatici care nu știu alt mod de educare decât cu bâta.

Nu aș fi zis nimic dacă acești domni jurnaliști ar fi făcut cercetări amănunțite și mai apoi să vorbească în cunoștință de cauză, dar din păcate, au vorbit așa… “la rece”, bazându-se doar pe ce au mai citit pe Facebook de la unul și altul, dar în rest nimic. Așa că m-am gândit zilele acestea să mă documentez și eu cum stau lucrurile și să-i ajut pe domnii jurnaliști cu niște date, cine știe, probabil că distinșii domni jurnaliști sunt prea ocupați de cazul Borcea ca să se ocupe de cazul Bodnariu. Nu am nici măcar un gram de experiență jurnalistică, sunt doar un biet analist programator și recunosc că în școala generală nu prea am fost prieten cu limba și literatura română (mai ales ca profesorului nostru îi era tare drag să tragă la măsea și să fie hazliu), de aceea, va rog să-mi iertați greșelile gramaticale și deficiențele de exprimare.

În Codul Deontologic al Jurnalistului, adoptat de către Convenția Organizațiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9-11 iulie 2004, am găsit că „jurnalistul este dator să caute să respecte și să comunice faptele, așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile în virtutea dreptului publicului de a fi informat”, și că „jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală.

Ori, domnule jurnalist, tu nu poți să-ți dai cu părerea despre un caz și să exagerezi faptele doar bazat pe povești, ci mai degrabă trebuie să te documentezi dintr-o sursă directă.

Ceea ce știm, este că acești cinci copii ai familiei Bodnariu, au fost ridicați de către agenții Barnevernet fără nici un fel de notificare prealabilă, fetițele direct de la școală, iar băieții și bebelușul din brațele mamei.

Domnule jurnalist, care acuzi familia de minciună în legătură cu acuzația de creștinism radical, dacă te-ai fi documentat direct de la sursă, ai fi aflat că primul document primit de părinții Bodnariu în legătură cu acest caz, conținea și acuzația de “creștinism radical” pe lângă acuzația de abuz fizic.

Mai aflai, că directoarea școlii avuse de mult timp dispute cu părinții Bodnariu în legătură cu învățătura creștină pe tema educației sexuale a copiilor, la care a fost chemată instituția Barnevernet să medieze cazul. În final, Barnevernet a scos afară acuzația de “creștinism radical”, dar asta abia după ce părinții anunțaseră public această acuzație care li se aducea. Ca urmare, părinții au rectificat și au făcut publică informația că doar acuzația de abuz fizic a mai rămas.

Codul Deontologic al Jurnalistului mai specifică clar că „în relatarea faptelor și a opiniilor, jurnalistul va acționa cu bună credință. Părinții Bodnariu au fost SINCERI și au recunoscut că ei nu foloseau pedeapsa fizică ca mod zilnic de educare ci au recurs la pedeapsa fizică, cum ar fi o palmă la fund sau un tras de ureche, DOAR ÎN CAZURI DE EXCEPȚIE! Cum îți permiți tu, domnule jurnalist, să pornești de la acea mărturie sinceră și să ajungi la bătaia unsă pe pâine? Da, este adevărat, bătaia la fund este împotriva legii din Norvegia, la fel cum este și să țipi la un copil sau să-l pui la colț, fiindcă acestea pot fi interpretate ca abuz emoțional. Exagerarea dumneavoastră nu face altceva decât să vă discrediteze punctul de vedere. În plus, scopul final al legii norvegiene este binele suprem al copilului, ori reacția agenților Barnevernet, atât in cazul Bodnariu, cât și în alte cazuri similare, creează un abuz psihic, EXPONENȚIAL MAI MARE decât cel pe care au încercat să-l corecteze.
Deci, înșiși agenții Barnevernet prin reacția lor abuzivă, au încălcat legea care cu atâta ardoare încearcă sa o implementeze.

Un alt principiu menționat de codul deontologic este acela că jurnalistul este dator să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel.

Domnule jurnalist, cum poți să sari în apărarea sistemului Barnevernet fără a face măcar un minimum de investigații? Simplul fapt că Barnevernet este un sistem norvegian, înseamnă că este scutit de orice practici abuzive? Sau poate v-a blocat răspunsul lor standard de „no comment”, invocând clauza confidențialității? Știm că părinții Bodnariu sunt acuzați de lucruri mai grave decât o palmă la fund, dar ei nici în ziua de azi nu pot înțelege în ce mod abuziv au reușit agenții Barnevernet să ajungă la astfel de concluzii.

Domnule jurnalist, iluminați-ne când va face Barnevernet publice procedurile abuzive de interogare a copiilor? Nu înțelegi că ei vor apela la aceeași clauză a confidențialității chiar și după soluționarea cazului? Sau indicați-ne ce sistem judiciar trage la răspundere Barnevernet? Până vă treziți dvs. domnilor jurnaliști din „somnul cel de moarte”, vă indic eu câteva date despre acest sistem demonic:

• Un prim semn de îngrijorare ar trebui să fie numărul mare de copii racolați de sistemul Barnevernet cât și motivele pentru care sunt luați de la părinți.

Distinșii jurnaliști, nu au ezitat să ne arunce în față declarația doamnei Westberg, ambasadorul Norvegiei în București, care spunea că Barnevernet desparte copiii de părinți „numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz”. O simplă privire la datele publicate de Barnevernet, ne arată cu totul o altă poveste.
În 2012, dintr-un total de 8.288 de cazuri în care copiii au fost luați definitiv de la părinți, 510 copii au fost luați pentru abuz fizic, și 139 pentru abuz sexual, adică mai puțin de 8%, numere care contrazic direct ceea ce declară doamna Westberg.

http://www.barnevernsaksjonen.no/attachments/article/70/FNStat2009-12.pdf

Mai mult, Barnevernet declară că numărul de copii luați de la părinți, a crescut în ultimii zece ani de la 5,5 per 1000 de copii (anul 2005), la 7,6 per 1000 de copii (anul 2014), adică o creștere de aproape 40%. Coordonat cu scăderea numărului de cazuri în care Barnevernet oferea măsuri de asistență în familie, însăși agenția de statistică a Norvegiei constată că „acest lucru denotă o trecere de la un serviciu de protecție a copilului prin servicii de bunăstare care să vizeze îmbunătățirea condițiilor de viață, la un serviciu de protecție a copilului al cărui principal scop este scoaterea copiilor din familiile unde se observă neglijență”

Ori principiul acesta este contrar oricărei recomandări psihologice.

• Această creștere a numărului de copii răpiți din sânul părinților este și mai evidentă în zona municipiului Naustdal unde locuiește familia Bodnariu. Echipa Barnevernet Førde din municipiul alăturat, se bătea cu pumnul în piept că în primele șase luni ale anului 2014 au reușit să dubleze numărul de cazuri de la 32 la 64 comparat cu anul precedent

http://www.firda.no/nyhende/fekk-inn-dobbelt-sa-mange-uromeldingar/s/1-51-7563288

O fi fost ceva fenomen meteoritic la începutul anului 2014 care i-a făcut pe părinții din zona Naustdal să devină dintr-o dată niște monștri care își snopesc în bătaie copiii? Nerăbdarea agenților Barnevernet din municipiul Naustdal de a se implica în cât mai multe cazuri, iese și mai tare în evidență atunci când ții cont de faptul că sunt 3 agenți la o populație foarte mică (din păcate, Barnevernet Naustdal a șters pagina web care lista numărul și numele agenților, iar eu nu mi-am dat seama să fac un screen-capture).

Statistica din 2010 ne arată că în municipiul Naustdal locuiau 2715 persoane, dintre care 651 de copii cu vârstele cuprinse între 0-17 ani

Deci un singur agent Barnevernet avea de monitorizat doar 217 copii.
Țineți cont că acești agenți au de-a face strict cu protecția copilului, fiecare școală având alți angajați pentru consiliere. Este de înțeles deci că pentru a-și justifica salariul, acești agenți Barnevernet sunt gata să intervină și să răpească copiii la cea mai mică semnalizare. Până și directoarea școlii care a făcut inițial reclamația, a refuzat să arate agenților Barnevernet în ce clasă sunt fetițele, ea sugerându-le să se rezume doar la îndrumarea părinților. Ori, părinții Bodnariu nu au primit nici măcar o atenționare în privința vreunui presupus abuz fizic.

• Jurnaliștii noștri atotștiutori ne-au mai asigurat că sistemul norvegian Barnevernet este “curat ca lacrima” și că investigațiile lor “sunt 100% corecte”. Însă, o simplă privire asupra unui studiu făcut de emisiunea norvegiană de investigații Brennpunkt, arată că peste 50% din psihologii angajați de stat ca să reprezinte atât copilul, cât și părinții în instanță, sunt aceeași psihologi angajați de Barnevernet la nivel administrativ, ceea ce constituie o gravă abatere

http://www.nrk.no/dokumentar/xl/brennpunkt_-skjulte-band-1.11660499

De exemplu, un singur psiholog a câștigat 900.000 de coroane (aprox. $100.000 de euro) într-un singur an din contractele cu o singură municipalitate. Un alt doctor psiholog, a întocmit în anul 2012, 36 de rapoarte doar pentru Barnevernet (aproape unul pe săptămâna) si asta pe lângă practica în sistemul privat, câștigând 1.7 milioane coroane (aproape $200.000 de dolari). Studiul mai menționează că peste jumătate din psihologii folosiți la nivel de district, au fost angajați și la nivel de municipalitate. Prin urmare, chiar și atunci când părinții fac apel la nivel de district, ei se luptă cu aceeași psihologi care sunt folosiți la nivel de municipiu unde a început necazul lor.

• Dar oare suntem noi ăștia ieșiți în stradă singurii care critică sistemul Barnevernet? În Iunie 2015, avocatul pentru dreptul copiilor, Thea Totland, critica dur microanalizele psihologilor care au rezultat în abuzuri grave, cum ar fi luarea unui copil de la părinți bazat pe un raport care sancționa grav faptul că bebelușul nu a avut contact cu ochii mamei

http://www.abcnyheter.no/nyheter/2015/06/25/194407770/vi-ma-diskutere-hva-som-er-god-nok-omsorg

Sistemul Barnevernet este criticat în și mai mare măsură de către doctorul psiholog Sverre Asmervik

http://www.advokatbladet.no/2015/05/hva-er-det-med-noen-sakkyndige/

El demonstrează că în peste 95% din cazuri, judecătorii iau deciziile, bazându-se pe raportul psihologilor plătiți de Barnevernet. Deci în consecință, psihologii angajați de Barnevernet sunt cei care iau decizia finală, fiindcă judecătorilor le este rușine să treacă peste hotărârea psihologilor. Lista acuzațiilor continuă cu unul dintre cei mai proeminenți avocați din zona Trondheim, doamna Venil Katharina Thiis

http://www.adressa.no/nyheter/trondheim/2009/01/10/Jeg-har-f%C3%A5tt-nok-1483738.ece

Cu toată iscusința ei de avocat, începând cu anul 1991 și până în anul 2009 când a ieșit la pensie, doamna Venil Thiis nu a reușit să câștige decât două cazuri împotriva Barnevernet: primul ei caz, și ultimul. Ea critică dur atât rapoartele psihologilor, cât și întregul sistem de justiție, cerând ca întreg sistemul de protecție al copilului (Barnevernet) să fie schimbat. Lista poate continua, dar mai menționez doar încă o critică adusă de un doctor de familie, Jacob Christian Norup, care împreună cu un grup de peste 90 de doctori, au reclamat modul abuziv de operare al agenților Barnevernet

Și totuși, lucrul cel mai grav comis de agenții Barnevernet este modul abuziv și total ilegal de interogare a copiilor. Ei folosesc metode incorecte de interogare, cum ar fi întrebările direcționale (sugestive), căutând cu orice preț să ajungă la concluzia dorită de ei. Fac referire doar la un studiu despre „Sugestibilitatea copiilor” care expune în mod clar că interogatorul poate influența răspunsul copiilor prin întrebări direcționale (sugestive). Și nu numai atât, ci și că odată infiltrat un astfel de eveniment în mintea copilului, acel copil nu mai poate fi considerat o sursă sigură de informații. Acest mod abuziv de interogare este folosit chiar și de doctorii norvegieni renumiți, cum ar fi psihologul Turid Kavli, premiată cu Medalia de Merit a Regelui, care așa cum arată acest video

http://crestintotal.ro/2016/01/16/fetita-torturata-de-psihologii-barnevernet/

se folosește de întrebări sugestive și abuz psihologic până ce primește răspunsul dorit. Această fetiță a trebuit să aștepte 12 ani până să obțină acest material video, ca să poată demonstra nevinovăția tatălui ei vitreg.

Domnule jurnalist, vă întreb: câți ani va trebui să aștepte familia Bodnariu până ce modul abuziv de interogare al fetițelor lor va fi expus?

În final, închei prin a atrage atenția asupra faptului că nu numai „sectanții” penticostali din România și întreg mapamondul (așa cum au fost catalogați susținătorii familiei Bodnariu) s-au hotărât să iasă în stradă, și nu numai Cehii, Rușii, Polonezii și Indienii au ceva cu Barnevernet. De fapt, și cetățenii norvegieni ai orașului Samnanger s-au săturat într-o zi de abuzurile Barnevernet și s-au hotărât să iasă cu toții în stradă și să ceară autorităților să nu mai distrugă familiile, ci să lase copiii în familie și să-i educe părinții în schimb:

http://www.barnevernsaksjonen.no/

Domnule jurnalist care nu eziți să critici susținerea acordată părinților Bodnariu, știi tu ce înseamnă să fii părinte? Știi tu ce înseamnă să intri obosit de la lucru pe ușă și să-ți sară în brațe copiii, agățându-se de hainele tale? Știi tu ce înseamnă pentru o mamă, alăptarea unui bebeluș de 3 luni? Știi tu ce înseamnă ca o casă care mai ieri era plină de râsetele copiilor, să devină dintr-o dată un mormânt? Iar dacă ți-a fost greu să investighezi abuzurile Barnevernet-ului, chiar îi consideri pe părinții Bodnariu criminali pentru acea palmă la fund? Oare mintea ta de om nu-ți spune că acei copii nu trebuiau despărțiți unii de alții? O căutare rapidă pe Google, ne indică acest studiu publicat de Child Welfare Information Gateway:

childwelfare.gov/pubPDFs/siblingissues.pdf

care arată clar că „frații separați în asistență maternală sau adopție, au risc mai mare sa nu se adapteze, inclusiv să fugă, și au nivele mari de probleme de comportament”. Oare mintea ta de om, nu ți-a sugerat că era mai bine pentru acei copii să fie plasați la rudele apropiate (bunicii sau mătușile lor din același sat)? Dacă nu, iți indic acest studiu făcut de Providence College:

http://digitalcommons.providence.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1006&context=socialwrk_students

care dovedește clar că „plasamentul într-o familie rudă, este total superior, plasamentului într-o familie străină, datorită legăturilor emoționale și sociale preexistente între copil și familia rudă”. Poate nu știi că, copiii din sistemul Barnevernet au o rată de sinucidere de 8 ori mai mare decât cea a copiilor din populația generala (pagina 18, vezi linkul de mai jos:

http://www.hioa.no/extension/hioa/design/hioa/images/nibr/files/2005-12.pdf

Domnule jurnalist, scuza de confidențialitate a Barnevernet-ului nu va expira niciodată. Dacă nu ești în stare să găsești informații în alt mod, atunci… mai bine taci! Vai de el de jurnalism! Nu dau nici doi bani pe el…

Ionuț Voloșen,
College Station, Texas

Referințe:

Codul Deontologic al Jurnalistului:

http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media

Doar câteva dintre alte cazuri Barnevernet și articole din media norvegiană:

http://lifeasverona.blogspot.no/2016/01/i-lost-my-daughter.html

http://www.stopbarnevernet.com/stories

http://www.abcnyheter.no/nyheter/2015/06/23/194407581/komplisert-nar-oppdragsgiver-ber-psykologen-om-anbefalinger-som-gjelder-jussen

http://www.abcnyheter.no/nyheter/2015/06/24/194407571/det-virker-nesten-som-om-dommeren-har-abdisert

http://www.abcnyheter.no/nyheter/2015/06/25/194407770/vi-ma-diskutere-hva-som-er-god-nok-omsorg

http://www.adressa.no/nyheter/trondheim/2009/01/10/Jeg-har-f%C3%A5tt-nok-1483738.ece

http://www.vikebladet.no/nyhende/article9669875.ece#.U3MmEvg49Kc.facebook

http://www.tk.no/meninger/barnevern/barnevernet-og-keiserens-nye-klar/o/5-51-90364

AUTOR: IONUȚ JOHN VOLOŞEN – College Station, Texas

SURSA:

https://www.facebook.com/notes/ionu%C5%A3-volo%C5%9Fen/jurnalism-de-doi-bani/459163307617634

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTARE COMENTARII PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT:

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament.

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului.
error: Content is protected !!