previous arrow
next arrow
Slider

CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE. CE FACI PENTRU ALȚII... RĂMÂNE!

BREXIT EXPLICAT DE AVOCATUL PETER COSTEA

PETER COSTEA - AVOCAT AMERICAN DE ORIGINE ROMANA

Pe 31 ianuarie, britanicii și-au redobândit suveranitatea națională ca prin urechile acului. Felicitări lor! E un exemplu bun pentru toți cei care încă mai cred în suveranitatea națională și minimalizarea autorității instituțiilor supra-naționale asupra statelor membre în Uniunea Europeană. Bun și pentru cei care preferă suveranitatea națională, protejarea granițelor naționale, protejarea civilizației și culturii naționale în locul unui globalism rapace care anihilează identitățile naționale și civilizații istorice.

Se poate spune că 31 ianuarie 2020 a fost, într-un sens, Ziua Independenței Naționale a Marii Britanii, echivalentul lui 1877 pentru români.

A luat 3 ani și jumătate ca britanicii să-și realizeze visul, după 3 ani și jumătate de tergiversări intenționate ale elitei politice britanice și europene. Mai bine de trei ani în care britanicii și-au exprimat aceeași dorință în repetate rânduri și în mod consistent și persistent la alegerile parlamentare care au avut loc din vara lui 2016 până în decembrie 2019.
E irelevant dacă alegerea britanicilor a fost una bună sau rea. Ei vor suporta consecințele, fie bune, fie rele. Alegerea lor e relevantă pentru că denotă câteva lecții importante pentru cei care merg la vot să aleagă, dar și pentru cei care sunt aleși, ori, cum spun britanicii în engleză, „for the governed and for those who govern”.

Cei care guvernează trebuie să învețe lecția democrației și să se obișnuiască cu democrația. Să aplice fără tergiversări ori întârzieri deciziile democratic luate la nivel național de cetățeni. Lecția aceasta se aplică în mod special și României. E ironic că tragedia Referendumului pentru căsătorie în România s-a petrecut în aceiași ani în care britanicii așteptau ca elita politică să scoată Marea Britanie din Uniunea Europeană cât mai repede. Noi am înregistrat amendamentul de revizuire a Constituției în 2016 și am votat la abia 2 ani după aceea, și doar după ce clasa politică și-a epuizat arsenalul de obstacole pe care ni le-a pus în cale.
Brexitul e o lecție și pentru Bruxelles. Bruxellul și-a dovedit slăbiciunea, inabilitatea și nedisponibilitatea de a-și pleca urechea la vocea cetățenilor. Cu alte cuvinte: abstinența. Bruxellul se crede infailibil. Bruxellul nu greșește niciodată, dar noi, guvernații, greșim mereu.

Britanicii au atenționat Uniunea Europeană în multe rânduri că suveranitatea lor națională nu se negociază, dar Bruxellul i-a ignorat. Britanicii spuneau „preferăm mai puțină Europă / we prefer less Europe”, pe când Bruxellul spunea, și încă spune, „noi preferăm și mai multă Europă / we prefer more Europe”, adică o Europă mai centralizată, o birocrație și mai vastă și o centralizare și mai pronunțată a deciziilor privind statele naționale.

Parlamentul Marii Britanii și-a exprimat și el nemulțumirea de multe ori privind subminarea suveranității naționale. La fel și Curtea Supremă a Marii Britanii. Cu aproximativ 10 ani în urmă, Marea Britanie a înființat o Curte Supremă, așa cum a făcut Statele Unite acum aproape un sfert de mileniu. Periodic, Curtea Supremă a Marii Britanii a atenționat CEDO și Curtea Europeană de Justiție că subminează în mod abuziv deciziile tribunalelor britanice, decizii deloc nedemocratice, dar consistente cu tradiția decizională a tribunalelor britanice care datează de mai mult de jumătate de mileniu.

La urma urmelor, când Magna Carta Libertatum a fost adoptată acum 800 de ani, europenii continentali erau cu mult în urma britanicilor privind dreptul și drepturile civile. Britanicii nu au permis să li se dea lecții privind libertatea, democrația, statul de drept, ori drepturile civile din partea unui tribunal (CEDO) care nici măcar nu are 70 de ani de existență. Nu e deci irealist să pronosticăm că Marea Britanie ar putea chiar să se retragă și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Privind drepturile civile, europenii continentali au mai mult de învățat de la englezi decât englezii de la continentali.

În opinia mea, dușul Brexitului a fost necesar, chiar dacă tardiv. 31 ianuarie 2020 s-ar putea să fie nu doar ziua independenței naționale a Marii Britaniei, dar și începutul unui proces de relaxare a centralizării sufocante impuse nouă de Leviatanul numit Uniunea Europeană…

SURSA:
https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/posts/2209296702507047

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTARE COMENTARII PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT:

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament.

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului.
error: Content is protected !!