PARIUL LUI PASCAL
TITU MAIORESCU - EU NU VOI PERMITE CA ULITA SA NE FACA LEGI
UN POPOR CARE ALEGE POLITICIENI CORUPTI SI TRADATORI NU ESTE VICTIMA CI COMPLICE - GEORGE ORWELL
previous arrow
next arrow
Slider

CRISTIAN PETCU – O MĂRTURIE PERSONALĂ EXTRAORDINARĂ

INTOARCEREA LA DUMNEZEU A UNUI OM ESTE CEA MAI MARE MINUNE

În ziua de 6 aprilie 2013 (au trecut aproape doi ani), am primit pe blogul meu un comentariu care mi-a atras atenția în mod deosebit. De fapt, este vorba de O MĂRTURIE PERSONALĂ foarte puternică pe care trebuia să o public chiar din acea zi. Timpul a trecut foarte repede (nici nu-mi vine să cred) și am cerut iertare bunului Dumnezeu pentru faptul că abia acum reușesc să public mărturia lui Cristi pe care doresc să o aduc ÎN ATENȚIA TUTUROR ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI. Cristi, scumpule, mă umilesc înaintea Domnului și înaintea tuturor și îți cer iertare din toată inima că greutățile vieții m-au apăsat atât de mult încât pur și simplu am uitat să public frumoasa ta mărturie. Astăzi am intrat pe pagina web respectivă și Domnul m-a ajutat să redescopăr comentariul tău. M-am simțit atât de neplăcut și nu-mi explic cum a fost posibil să uit de tine. Îmi pare tare rău că de-atunci nu mi-ai mai dat un semn de viață. Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să pot continua să mă ocup de acest blog care cere mult timp și sacrificiu. Îți mulțumesc din toată inima pentru mărturia ta din care avem cu toții de învățat și Îl rog pe Domnul să te binecuvânteze și să te păstreze în harul Său!

Sfinte salutări, scumpei tale familii!

Al tău frate întru Hristos,
Tomis the Cat

CRISTIAN PETCU – MĂRTURIE PERSONALĂ
SCHIMBAREA INIMII ȘI ÎNTOARCEREA LA DUMNEZEU

„Haideți să vă povestesc ceva, în special, ție, ANDREI.

Acum 3 ani, aveam 37 de ani… pasionat până la limită de sport, culturism, pasionat de desen, grafică, în special iubitor de muzică techno, disco, house, în general muzică electronică, de muzică eram atașat foarte mult, nu pierdeam noutățile, adoram dansul de club, aveam nevoie de 4 metri pătrați doar pentru mine să mă desfășor, să mă vadă lumea, nu?… prietenii, fetele…

Apoi, pe linie de sport, eram de aproximativ 100 de kg, musculos, cu brațe sculptate la sală, la 1.73 metri înălțime, cu o obsesie pentru a arăta impecabil, bronzat, uleiat, parfumat cu tot ce era mai bun, îmi plăcea să fiu în centrul atenției… în fine, exteriorul meu era valoarea, comoara mea la care lucram, clipă de clipă… Sunt căsătorit și aveam un copil, atunci avea 12 ani… acum a venit al doilea și are 9 lunișoare.

Eram obsedat de ce și cum trebuie să mănânc, proteine, vitamine, etc, aveam nevoie ca „mașinăria” ce făcea genuflexiuni la sală cu 210 kg să fie bine alimentată, soția mă mai ruga uneori să postesc măcar o zi la câteva săptămâni. Atunci, asta mă scotea din sărite și mi se părea o glumă proastă. Eu nu concepeam ca să sar peste o masă, îmi pierdeam sursa de proteine și nutrienți… asta până când într-o zi, citind diferite cărți de nutriție, tot se accentua subiectul POSTULUI, dar sub formă de dietă, ca să zic așa, nu spirituală. OK, am zis eu, cu super-ambiția mea o să încerc să postesc și la început, au fost 5 zile doar apă, nimic altceva, A FOST G R O A Z N I C… ORIBIL!!! cu vomă, cu dureri de cap, spasme, etc, și munceam în paralel la locul meu de muncă (era o muncă fizică)… Ce știu, că în timpul ăsta, era și PAȘTELE la ortodocși și de rușine și de insistența soției, am tot mers la Biserică, o icoană, o plecăciune, cânta corul că era Paștele… În fine, am ajuns și la ziua a cincea care era de fapt seara de Paști, eram rupt de foame, cumva parcă trăiam cu spaima că mi se va opri inima, simțeam lucruri ciudate fizic… inima îmi bătea atât de rar și parcă nu o mai simțeam în piept…. a nu atinge hrana 5 zile nu e o glumă. Aveam în mașină o sticlă de suc de fructe ce urma ca imediat după ora 12 să o beau pentru a reintra în normal… asta în noaptea de Paști. Totul bine și frumos până a doua zi când m-am trezit, încetul cu încetul, am realizat că LUMEA DIN JURUL MEU ERA CU TOTUL ALTFEL, începând de la soție, copil, rude, părinți, simțeam anumite lucruri ce nu mi le puteam explica, mă uitam în oglinda din baie la mine, la persoana mea și nu mă mai recunoșteam… Mi-a venit să plâng, nu mai puteam să mă mai gândesc la lucruri pe care înainte cu DOAR 5 zile le iubeam și le adoram… M-a luat un sentiment de scârbă de propria mea persoană, vedeam cât de FALS sunt, cât de „văruit” eram pe din afară, nu mai dădeam doi bani pe material, pe tot ce înainte MĂ FASCINA PÂNĂ LA CULME… Am realizat că fiind cu prietenii mei dragi cu care am copilărit, cei de acum 5 zile cu care făceam glume proaste despre orice, femei, obscenități, homosexualitate, bani, sau despre prostia altora, iar acum nu mai puteam, PARCĂ AVEAM GURA CUSUTĂ, MI SE ÎNCLEȘTAU BUZELE, NU PUTEAM SĂ MAI PRONUNȚ EFECTIV ACELE CUVINTE MURDARE… Înainte, petreceam ore întregi la TV, filme cu arte marțiale, aventuri și senzuale, erotice și chiar mai nou, eram atras de pornografie. Mi se închideau ochii singuri când pe ecranul televizorului apărea o femeie în postură senzuală, toate fustițele acelea de pe ecran mă stimulau înainte, emisiunile de divertisment ce în majoritatea lor găsești acele asistente pe jumătate goale, acum îmi provocau greața la propriu. Stăteam nopțile cu prietenii mei la filme și la bancuri… după doar 5 zile, îmi era scârbă, GREAȚĂ de mine, de toată viața de înainte… NU CITISEM BIBLIA… Habar nu aveam ce era scris în ea, EU ERAM MULȚUMIT CĂ MĂ NĂSCUSEM CREȘTIN ORTODOX!!! Aveam BIBLIA de la un prieten dar era neatinsă și se așezase praful pe ea… OK, din acele zile, viața mea a intrat în conflict cu TOT și cu TOATE, CU MINE ȘI CU LUMEA… Am început, încetul cu încetul, să citesc din Sfânta Scriptură… Deja mă luase FOAMEA de CUVÂNTUL DOMNULUI… am început să studiez Biblia, apoi puțină psihologie umană, comportament uman, puțin despre religiile de pe glob, comandam cărți peste cărți, citeam zi și noapte și încă mai citesc și acum… Am descoperit ceva ce nu știam și nici măcar nu puteam să-mi închipui vreodată… Mă intriga cum acel „eu” vechi s-a transformat după 5 zile de post într-un „eu” nou… Prietenii deja se distanțaseră de mine, aveam alte priorități, alte pasiuni, o altă cale… E ca și cum sunt mereu FLĂMÂND de SFÂNTA SCRIPTURĂ… Mai apoi, după ceva timp, când realizasem că ceva DIVIN se cuibărise la mine în inimă, m-am întors înapoi la Biserică ca să-i mulțumesc lui DUMNEZEU, că așa era firesc… Dar surpriză… poate mulți dintre voi o să mă judece pentru ce voi spune acum, aveți toată libertatea să o faceți, eu o să mă rog ca și voi să aveți șansa de a simți ce simt eu acum, de 3 ani încoace… Odată intrat în Biserica Ortodoxă, simțeam de parcă intrasem într-o peșteră, TOTUL ERA EXTREM DE APĂSĂTOR, DE NEFIRESC… ILOGIC DIN PUNCTUL DE VEDERE DIVIN ȘI SIMȚEAM FUMUL DE LA LUMÂNĂRI DE PARCĂ ÎMI BLOCAU PLĂMÂNII… ICOANELE RECI FĂRĂ VIAȚĂ… Nu vroiam decât să scap cât mai repede de acolo, nimic nu mai era în ochii mei, așa cum a fost în cei 37 de ani de până atunci… ÎNȚELESESEM CĂ NOI, OAMENII, avem cumva și în ADN-ul nostru informațiile puse de DUMNEZEU, DRAGOSTEA LUI SĂ O PUTEM RECUNOAȘTE… SĂ O PUTEM ACCESA UȘOR… dar lumea seculară, banii, poziția socială, faima, moda, televiziunea, drogurile, prostituția, revistele seculare, goana după instant… plăceri instant, energie instant, mâncarea instant, iubirea de sine, bârfa, alcoolul, divertismentul secular, pornografia, eroticul, senzualul, lăcomia, batjocura, indiferența, știința ateistă, teoriile ateiste subtil IMPLANTATE SUBLIMINAL în decursul vieții noastre în fața televizorului, gunoiul din MALL-URI… muzica cu mesaje obscene, religii false, zâmbete prefăcute, aruncate unul altuia, lacrimi pervertite, iubirea exterioară a trupului, vestimentația obscenă și ispititoare, parfumuri seducătoare, mesaje de peste tot, „EI” ne învață copiii și pe noi, de altfel, cum și ce să mâncăm, ce să bem, cum să ne îmbrăcăm, ce muzică e în TOP, ce fustițe sunt în TREND, cum trebuie să ne distrăm, buze de plastic, păr de plastic, sânii de plastic, afișe peste tot, vindem faimă, vindem plăceri, vindem orice, chiar și mântuire… etc… și toate astea ca un munte ce acoperă și înăbușă TOT CE A PUS DUMNEZEU ÎN NOI, ÎN FIECARE DIN NOI!!!

Eu n-am avut nevoie de preot, de pastor, de rabin, de religie, ca să aflu că MARELE, NECUPRINSUL DUMNEZEU, DRAGOSTEA LUI, MILA LUI, a revărsat-o într-o bună zi peste mine, nemeritând-o, un gunoi fiind, peste care EL și-a pus un mărgăritar, dăruindu-mi o inimă nouă… Nu știam mai nimic despre EL… purtam o cruciuliță la gât, crezând că prin asta EL va fi mulțumit de mine… mulți o poartă la gât, la buric, la glezne, la oglinda retrovizoare a mașinii, tatuată eventual, la ureche… dar Dumnezeu e scârbit de toate astea… nu vrea decât INIMA NOASTRĂ, o viață predată la picioarele LUI, în slujba LUI, pentru a propovădui EVANGHELIA oriunde e posibil, de a ne iubi unii pe alții și de a sta departe de tot ceea ce ne pătează sufletul… ARE TOT DREPTUL SĂ CEARĂ ASTA, PENTRU CĂ SUNTEM CREAȚIA LUI… fără pocăință, fără botez, și fără o viață cu adevărat creștinească, nu e posibil să fim plăcuți Lui… e nesupunere, la ce I-ar trebui Domnului un suflet nesupus?!?

SĂ NU NE ÎNȘELĂM! În clipa morții, când inima va zvâcni ultima oară,
VĂ ASIGUR, CHIAR ȘI ATEU FIIND, SPAIMA TE VA ÎNFĂȘURA CA UN ȘARPE ȘI TE VEI ÎNTREBA DACĂ NU CUMVA VIAȚA CE AI TRĂIT-O A FOST O URIAȘĂ GREȘEALĂ….!

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Slava lui Dumnezeu care a avut mila de sufletul meu si nu m-a lasat sa pier in faradelegi si pacate

CRISTIAN PETCU – COMENTARII POSTATE
PE BLOGUL TOMISTHECAT.RO

Într-adevăr, foarte mulți mizează pe faptul că totul e să fii etic, moral, cu alte cuvinte, bun la suflet, înțelegător, calm, respectuos, tolerant, etc… Da, așa este până la un punct când ne dăm seama că moralitatea și etica, te țin departe de pușcărie, de tribunale sau de probleme în general dar nu te ajută să intri în Raiul lui Dumnezeu. De ce??? Și budiștii și taoiștii și hindușii și islamiștii, zoroaștrii, sunt foarte mulți dintre ei extrem de morali, ba mai mult, au un respect enorm pentru natură, pentru semenii lor, dar nu Îl au pe Dumnezeul Bibliei. Am cunoștințe ateiste ce nu vor să audă de religie, de Dumnezeu sau de orice altceva ce duce la spiritualitate, dar credeți-mă, sunt niște persoane nu numai bine educate intelectual, cu școli și facultăți ci și cu o dragoste enormă (chiar și așa lumească) pentru cel de lângă ei. Dar cum zice și Sfânta Scriptură: “nimeni nu vine la Tatăl DECÂT prin Mine!”. Odată ce nu Îl ai ca Domn Suveran, ca Mântuitor, Stăpân, nu știu sincer dacă cineva va vedea Raiul… Doar Bunul Dumnezeu știe, doar EL decide de cine va avea milă, de cine se va îndura… noi nu ne putem da cu părerea, El alege…

DUMNEZEU TATĂL… E IMPOSIBIL DE DESCRIS ÎN CUVINTE, E O FORȚĂ, O PUTERE, O CAPACITATE FIZICĂ ȘI SPIRITUALĂ PE CARE O MINTE UMANĂ NU O POATE CUPRINDE, nu o putem explica sau descrie în cuvintele omenești… suntem limitați… Fiecare ATOM, fiecare MOLECULĂ, fiecare sclipire de ADN de pe planeta asta are o informație pusă de EL… ce, cum, când, unde, ce rol, cum să stea totul închegat împreună, ce să lumineze și ce nu, ce să respire și ce nu… EL E ÎN TRECUT ȘI ÎN ACELAȘI TIMP, ÎN PREZENT ȘI TOTODATĂ ÎN VIITOR, sau gândește-te că e ca și cum mintea noastră ar fi cumva ca un MEMORY-STICK… absorbim informații pe parcursul vieții, că vrem sau nu, așa e, le stocăm, miliarde, și cum sub hipnoză unii oameni povestesc cu lux de amănunte ce au făcut sau ce au zis într-o anumită zi a vieții, cu foarte mulți ani în urmă, scoțând din fișier acea informație pe care ei o uitaseră deja, la fel și Creatorul nostru, MARELE MEȘTER, TATĂL, va accesa tot, fiecare secundă a vieții NOASTRE, publică sau intimă… În fața Lui, totul e descoperit… atunci vei afla că era mai bine ca cei doi ochi să nu-i fi aruncat pe lucruri murdare, că vorbele rostite chiar și în gând, au fost deșarte, că tot ce ai făcut în ascuns, de fapt E LA VEDERE… și că viața pe acest pământ, de fapt, a fost un EXAMEN… o clipă… în care poți pierde sau câștiga totul. Și că DOMNUL nostru, BUNUL ȘI MILOSTIVUL TATĂ, avea planuri pentru sufletul TĂU, acolo unde e un drum cu sens unic fără șansa întoarcerii, fără ca regretul TĂU să mai conteze, lacrimile și scrâșnirea dinților te vor urmări o veșnicie… toate astea pentru că EL, FIIND DRAGOSTEA UNIVERSALĂ ABSOLUTĂ, tot pentru același motiv va fi și DREPT JUDECĂTOR… Ca să iubești copiii așa cum o face EL, trebuie să URĂȘTI AVORTUL; ca să iubești, trebuie să și urăști, doar că nu prin felul uman, al cărnii, ci prin felul Lui DUMNEZEIESC și tot atunci, ne vom da seama că EL e CREATORUL și STĂPÂNUL A TOT ȘI TOATE și că o mână de oameni ce cred că ritualurile de orice fel îi vor scăpa de la pedeapsă, se vor înșela amarnic.

TATĂL are copii creștini și bogați și săraci, și negri și albi, chinezi, indieni, tineri, bătrâni, ce sunt prin toate colțurile lumii, ce nu au auzit vreodată de PUPATUL MOAȘTELOR sau de a-ți face SEMNUL CRUCII CU MÂNA, SAU CĂ SE FACE POMANA MORTULUI, SAU DE COLIVĂ, PRESCURI, COLACI, ETC… OAMENI BUNI, BUNUL DUMNEZEU NU ARE DE-A FACE CU AȘA CEVA!!! Duceți-vă în India, Angola, Tailanda, la polul nord la eschimoși, unde vreți voi… și veți vedea CREȘTINI ADEVĂRAȚI CE ÎL IUBESC PE DUMNEZEU PÂNĂ LA JERTFA CU VIAȚA, ce respiră Biblia, mănâncă Biblia și trăiesc Biblia, dar ei nu au auzit de moaște, de colive, de preafericiți, de găina dată peste groapa mortului, de lumânări, de Filofteia, de Paraschieva, etc… EL NU E UN MOȘ CU BARBĂ LUNGĂ CA ÎN ALBUMELE FOTO DE PE PEREȚII BISERICILOR TRADIȚIONALE… E DRAGOSTEA ABSOLUTĂ DE NECUPRINS ȘI IMPOSIBIL DE AFIȘAT CA O CARTE POȘTALĂ ÎNTRE NIȘTE RAME DE TABLOU AURITE… OMUL NU VA PUTEA CUPRINDE ÎN MINTEA LUI UNIVERSUL INFINIT… DUMNEZEU NU SE LASĂ BATJOCORIT… Un Iisus brunet la ortodocși în icoanele lor, cu părul lins sau alteori cu părul ondulat, iar la catolici e blond, ba că sfinții ortodocși fac minuni și nu cei catolici (nerecunoscuți de B.O.R.), ba că cei catolici sunt cei adevărați și nu cei ortodocși… Unii zic că ”statuile noastre fac minuni”, alții spun „ba nu, că icoanele noastre”, vindecări miraculoase au loc peste tot în lume și la atei, și la ortodocși, și la catolici, și la hinduși, și la neoprotestanți !

EL VINDECĂ PE TOȚI, BUNI ȘI RĂI DE PE TOT CUPRINSUL GLOBULUI… DOAR CĂ NOI REFUZĂM SĂ NE ÎNTOARCEM CU FAȚA CĂTRE EL, CA SĂ-L SLĂVIM AȘA CUM VREA EL, NU CUM NI SE PARE NOUĂ…

Oameni buni, dați TOTUL deoparte și citiți SFÂNTA SCRIPTURĂ, cu sufletul, cu inima, cu duhul, nu cu ochii de carne…

DUMNEZEU SĂ FIE CU VOI!

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Pacea Domnului… Bună ziua… Mai întâi de toate, țin să vă mulțumesc din tot sufletul pentru blogul dumneavoastră pus în slujba Domnului. O cale uimitoare de a afla lucruri noi și frumoase, am dat peste el din întâmplare… stau nopțile și „scormonesc” printre miile de informații despre tot ce ține de credință, religie, ritualuri, despre oameni, tot ce mi-ar fi de folos să mă clădească sufletește și duhovnicește.

Cât despre dorința dumneavoastră de a publica mărturia mea, DA, cum să nu, să fie spre slava DOMNULUI și să dea DUMNEZEU ca din ce în ce mai mulți să se întoarcă cu fața către El, nu către lume. Să nu credeți că eu aș fi capabil să mă schimb de unul singur, nu, am și eu foarte multe lupte cu mine însumi, vin din lume și mintea mea, ca și trupul, dealtfel obișnuit 37 de ani cu tot ce i s-a oferit, tot a luat, era însetat de plăcere, nu refuza nimic, doar HARUL BUNULUI DUMNEZEU a făcut posibilă „învierea mea” așa cum zice și Sfânta Scriptură „eram morți în păcat”. Marile lupte abia de acum încep, diavolul nu stă cu mâinile în sân, dacă nu te poate lua pe tine, va lovi în cei dragi ție, în soție, în copii, în părinți, în prieteni, el va căuta să ți-i ia, să ți-i ducă în păcat, în lume, departe de Dumnezeu…

Lupta e mare, e chiar imposibilă pentru un om, de asta trebuie să ne rugăm DOMNULUI să ne dea putere, călăuzire, în EL e toată speranța, noi suntem prea slabi, neputincioși, tăria și înțelepciunea e de la EL, carnea nu poate face mai nimic. Satana îți va sări în față cu tot ce vrei, bineînțeles CONTRAFĂCUT, FALSIFICAT, orice poate să pervertească ORICE, și dragostea, și speranța chiar. Sună ciudat, SPERANȚA insuflată de DUMNEZEU și cea insuflată de satana, atunci când satana îți șoptește la ureche că e ok să bei, nu mult, puțin chiar, doar un păhărel că nu mă îmbăt ca alții, că nu curvesc săptămânal ci așa… mai rar, o dată la jumătate de an, că nu o ating ci doar o privesc, și că nu înjur să mă audă vecinii ci doar așa printre dinți ca să mă descarc, sau o seară în club?!? de ce nu? că sunt tânăr, mă distrez, un banc obscen, doar mai râdem și noi că oameni suntem, nu?… și multe altele… Toate astea repetat, mereu și mereu, zi de zi, an de an, aduse la o stare de normalitate fără a simți nicio remușcare, văzute și auzite peste tot într-o țară „creștină de peste 2000 de ani”, de ce??? pentru că diavolul ne-a șoptit că avem o așa zisă „speranță”, una diabolică cu care te prezinți săptămână de săptămână în fața icoanei, a moaștelor, a preotului, speranță că vei fi iertat după ce ți s-a pus patrafirul pe cap, ca mai apoi să o iei de la capăt și să fii mereu același om, neschimbat, rece, insensibil la faptul ca DOMNUL ISUS A MURIT PE CRUCE, AVOCATUL CERESC care S-a pus între om și DUMNEZEU… pentru ca noi să existăm în clipa asta, să ne putem bucura de viață… SLĂVIT SĂ-I FIE NUMELE ÎN VECII VECILOR, AMIN!

Vă mulțumesc din suflet pentru acest blog, o cale superbă de a comunica unii cu alții. Vă iubesc.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

2 thoughts on “CRISTIAN PETCU – O MĂRTURIE PERSONALĂ EXTRAORDINARĂ”

  • Bună, Tom! Bună, Cristian și dragi prieteni…

    Eu Îl cunosc pe Dumnezeu de mică, având o mamă specială care la 9-10 ani s-a desprins din „ortodoxie”, ascultând misionarii care veneau în satul ei.
    Am trăit mult timp în „comunism” și încă din clasa I, am fost persecutată și batjocorită ca „pocăită-n fund cârpită”… așa era atunci, așa învăța comunismul pe orice copil și prindea foarte bine. Atunci, fiind micuță, am suferit, neștiind că Duhul Slavei se odihnea peste mine în acele momente.

    Ce m-a surprins în discursul tău, Cristi, e că aș putea spune la fel ca tine, să descriu la fel ce am simțit în clasa întâi, când am intrat în biserica ortodoxă, ce era înainte de-a ajunge eu la școală:
    o atmosferă de cavou, de moarte, sfinți foarte urâți și ridicoli pe pereți, o atmosferă sumbră și creatoare de frică. O frică de… nu știu ce… dar abia am așteptat să ies afară de-acolo…
    Nu înțelegeam de ce, prin contrast, la noi în Biserică e atâta „căldură” și lumină, zâmbete și dragoste. Și după ce am crescut, am căutat să cunosc cât mai mult despre tot ce e spiritual… despre toate manifestările așa zis „creștine”, despre tot ce era „necreștin”… să cunosc ADEVĂRUL… ATUNCI ERA FAZA DE CUNOAȘTERE a lui Dumnezeu, mai bine zis, despre Dumnezeu, dar a urmat apoi partea practică. Am primit teste foarte grele, Dumnezeu mă dorea cu gelozie iar eu trebuia să renunț pe rând la toți „idolii” mei, adică la tot ce mă despărțea de El sau mă pasiona mai mult decât EL.

    În Facultate, am avut un prieten ateu care la un moment dat mi-a spus: „tu-L iubești mai mult pe Dumnezeu decât pe mine…” și nu înțelegeam cum poate face o astfel de comparație dar această prietenie m-a ajutat și mai mult să-L aleg pe Dumnezeu. Într-o duminică, vroiam să merg la Biserică dar simțeam o luptă pe viață și pe moarte să renunț la tot și să cad la picioarele acelui om… să-i spun că nu pot trăi fără el… și totuși, în mine „ceva sau cineva” se ruga într-una „Doamne, ajută-mă să ajung la Biserică”… Când am intrat în Biserică, toți erau în picioare și se citea un psalm al lui David: „DOAMNE, vino degrabă în ajutorul meu”. Acesta a devenit strigătul sufletului meu… parcă eram doar eu și Dumnezeu. Când am plecat acasă, eram ALT OM. Puteam să am liniște și să știu pe ce drum să merg. M-AM BOTEZAT și urma să fiu dată afară din Facultate, dar… Domnul m-a protejat… căci El avea multe planuri cu mine. De atunci, sunt mulți ani în care am tot cunoscut pe Domnul și foarte multe încercări ca să înțeleg Galateni 2:20 „NU MAI TRĂIESC EU, CI HRISTOS TRĂIEȘTE ÎN MINE”. Merg împreună cu El și SUNT TOT MEREU DORNICĂ SĂ-L CUNOSC TOT MAI MULT, nu cred că mă voi sătura vreodată să-L cunosc… vorbesc prin El, trăiesc prin El, gândesc prin El… și mi-e tare dor de El, știu că e foarte aproape…

    Vă las o melodie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT:
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament.

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului.
error: Content is protected !!